Ne apartine Teatrul Hirschl?

Apartine Teatrul Iacob Hirschl celor din Aradul zilelor noastre?

NU! Teatrul vechi, asa cum il cunoastem aproape toti cei care locuim in Arad, apartine aradenilor. Da,Teatrul Hirschl apartine aradenilor, nu celor care locuiesc astazi in Arad.

O veche poveste reapare in prim planul presei aradene, implicit pe buzele noastre , a celor care visam la un Arad al bunului gust, un Arad al canotorilor si kaiacistilor de pe Mures, un Arad al baronului Neumann care ne-a oferit ocazia sa iubim o “Batrana Doamna” a footballului romanesc. Teatrul Hirschl, imobil finalizat in anul 1817, o cladire construita din fonduri proprii de un austriac pe nume Iacob Hirschl, un comerciant inteligent si cu un anumit nivel de educatie. Povestea numelor celebre care au poposit si au muncit in acest teatru este cunoscuta si nu vreau sa o mai reiau. Bunul simt si respectul fata de cei care au sustinut un efort urias pentru a contrui un asezamant cu destinatie culturala ma face sa fiu rezervat in a insira o istorie a acestui fenomen petrecut in urma cu doua secole. Dar indignarea fata de dorinta unora dintre cei care locuiesc astazi in Arad pentru de a se lauda cu fratele mai mare, pe nume Aradul din imperiul austriac sau imperiul austro-ungar, ma face sa-mi pun gandurile aici. Ma veti acuza ca nu sunt un bun roman si aduc ode altor oranduiri din timpuri apuse. Ma puteti acuza doar de respect fata de cei care au facut lucrurile bine si cu responsabilitate. Adica, asa cum spune un bun prieten, si-au construit opera cu un titlu, au creat o introducere, cuprinsul a avut parte de cele mai frumoase povesti, iar incheierea au avut atentia si sclipirea de a ne-o lasa mostenire impachetata in cea mai fina matase. Totul a fost “scris” cu cele mai bune unelte! Nu avem dreptul sa revendicam nimic din ceea ce au construit cei dinaintea noastra. Nu suntem capabili nici sa “citim” aceasta opera colosala a unor constructori de frumos si bun simt. Singurul lucru util pe care l-am putea face, ar fi sa punem mana pe telefon, ca de tinut in mana un stilou nu mai suntem in stare, si sa scriem “Venitzi sa va luatzi lucrurile inapoi, ka noi nu stim ce sa facem ku ele si le strikam!”. Nu vom face nici asta! Suntem aroganti si vrem sa traim frumos imitandu-l pe Tanase Scatiu.

Da, NU ne apartine Teatrul Vechi! Asa cum nu ne apartine nici Bazarul Turcesc din Lipova, asa cum nu ne apartin nici casele din Sanpetru German sau cele din Zabrani. Nu ne apartine nici Palatul Bohus, nu ne apartin nici apartamentele din Palatul Cenad. Suntem doar inscrisi ca si proprietari intr-o Carte Funciara, institutie juridica cu origini austriece, infiintata la initiativa imparatului Francisc al II-lea. Da, proprietari in acte dar nu moral. Cad tiglele de pe acoperisurile frumos impodobite cu lucarne, cad ornamentele de pe case, scoatem geamurile din toc inclocuindu-le cu plastic alb si ieftin, spoim peretii cu vopsele acrilice. Ne numim restauratori si constructori aducand ofrande unor zei care apar la televizor, punandu-ne la usi manere din inox, lipind polistiren pe pereti iar pe acoperis tigla din beton.

Nu avem nici un drept de a pune in discutie autoritatile locale din Arad in problema salvarii unui bun de patrimoniu moral al unui oras construit si gandit de o oranduire de mult apusa. Asa zisa administratie locala, aciuita in Aradul secolului XXI, va fi consemnata in istorie doar ca o pata de cerneala neagra cazuta pe o pagina dintr-o carte inceputa frumos, cu un cuprins atragator. Tot ce putem face pentru a salva ce a mai ramas in urma demolatorului caraghios numit PDL-PNL Arad, nedemn de un pamflet scris, e sa apelam la bunul nostru simt, atat cat ne-a ramas si sa chemam adevarati profesionisti in ale restaurarii, constructori adevarati pentru a face ordine intr-un oras pierdut in ceata imposturii si ieftinului. Iar noi cei ce defilam pe portativul unei opere scrise cu mult inaintea noastra, suntem obligati sa invatam ca inainte de a canta trebuie sa cunoastem notele. Dupa ureche putem canta doar in spatele tejghelei! Si mai trebuie sa ne amintim ca cei care au construit Aradul au concertat pe scena din Viena, Berlin sau Budapesta.

Am speranta ca incapacitatea noastra de a gestiona o mostenire grea ne va face pana la urma sa ne reapucam de a invata abecedarul bunului simt si al constiintei pentru a putea scrie mai departe aceasta carte numita “Arad”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *